miercuri, 13 septembrie 2017

Restante septembrie 2017

Notele se gasesc aici.

Master CRA: Iliescu Mihaela (10), Dedu Florin (10)

marți, 6 iunie 2017

Note Marea Neagra (iunie 2017)

Rezultatele se gasesc aici.

luni, 23 ianuarie 2017

Note Oceano

Notele sunt aici.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

How much longer can Antarctica’s hostile ocean delay global warming?




Articolul poate fi citit integral aici.

marți, 18 octombrie 2016

Topografia Oceanului Planetar. Povestea unei hărți

“Atunci când îți vei găsi drumul în viață să fii sigură că poți merge pe acesta, și foarte important, acest drum să-ți facă plăcere”

Acestea erau vorbele pe care tânărea Marie le auzea deseori din partea tatălui, William Edgar Tharp, atunci când era nevoită să-și urmeze familia în alt oraș. Până la terminarea liceului reușește o performață deloc de invidiat: schimbase nu mai puțin de 20 de școli. Prin meseria sa, Mr. Tharp, pedolog în cadrul U.S. Department of Agriculture, Bureau of Chemistry and Soils, lucra vara în statele din nord, iar iarna în cele din sudul țării. Neavând niciodată ca scop să urmeze meseria tatălui, Marie a fost nevoită de mică să facă față unor shimbări dese de peisaj, iar după cum recunoștea mai târziu, acest lucru a făcut-o să privească cartografia ca o component vitală a propriului destin.

Bruce Heezen provenea dintr-o familie de oameni simpli, fără legătură cu știința, tatăl său având o fermă de curcani în Vinton, Iowa (Kunzing, 2000). Pe vremea în care era student la Univeristatea din Iowa, Bruce îl cunoaște pe Maurice Doc Ewing, întîlnire care-i va schimba pentru prima oară viața. După terminarea studiilor se va alătura echipei condusă de acesta din cadrul Columbia University, actualul Lamont-Doherty Earth Observatory. Plecat de la ferma tatălui său Bruce nu va mai mânca curcani aproape 20 de ani!

Se poate spune despre Doc Ewing că a reprezentat liantul dintre cei doi, el fiind cel care o angajează pe Marie pe post de cartograf în cadrul aceleiași universități. Dacă la început tânăra efectua hărți pentru întreg departamentul, ulterior începe să lucreze doar pentru Bruce, acesta copleșind-o cu transpuneri ale profilelor batimetrice realizate cu sonarul în Oceanul Atlantic. Întâlnirea cu Marie Tharp avea să-i schimbe pentru a doua oară viața tânărului oceanograf.

În munca migăloasă de transpunere a acestor profile Marie a fost șocată de apariția unei văi în formă de V chiar în centrul dorsalei din Atlanticul de Nord. I-a arătat rezultatele lui Bruce, sugerând că ar putea fi vorba de o vale de rift, similară cu cea existentă în estul continentului african. Pentru acele vremuri teoria derivei continentelor era la stadiul de fantezie, fiind negată de toată „lumea bună” din știință, iar observația cartografei a fost catalogată de Bruce cu o expresie rămasă celebră în oceanografie: girl talk!

Abia în 1953, atunci când cei doi vor compara o hartă a epicentrelor de cutremure din Atlantic cu datele batimetrice anterioare, vor constata o suprapunere perfectă a acestora peste văile de rift ale dorsalelor. Din acel moment Bruce devine sceptic și ulterior va accepta ipoteza colegei sale. Între timp noi expediții oceanografice dezvăluie prezența unor forme similare în Oceanul Indian, Marea Roșie, Marea Arabiei, estul Pacificului etc. De aici și până la ideea unui lanț muntos continuu în Oceanul Planetar nu a mai fost decât un pas. În 1957 Bruce prezintă concluziile sale într-o conferință ținută la Princeton University, la finalul căreia Harry Hammond Hess, viitorul creator al teoriei expansiunii fundului oceanic, îi va spune: „ Tinere, ai zguduit temeliile geologiei !”. În același an cei doi vor publica prima hartă fizică a Atlanticului de Nord, punând asemeni vechilor cartografi o legendă mare în spațiul lipsit de date. Marie ar fi dorit să respecte tradiția cartografică medievală și să adauge chiar sirene și epave în cadrul hărții, dar Bruce s-a opus acestei idei, dorind să obțină un produs cartografic cât mai serios.

Între timp orgoliile încep să apară, iar relația dintre Bruce și Doc Ewing se va deteriora rapid. Prima care va suporta consecințele va fi Marie Tharp, care va fi plătită în continuare doar din proiectele lui Bruce, întreaga activitate cartografică desfășurându-se ulterior doar în casa personală a acesteia. Ewing le va bloca accesul la datele batimetrice din cadrul departamentului, încercând să împiedice cu orice preț munca celor doi. Recunoașterea de care se bucura Bruce le va permite însă obținerea de noi date, pe cale personală. Cu tot Războiul Rece existent, profilele batimetrice din expedițiile rusești Ob și Viteaz le vor fi trimise direct. Visul lor era unul singur: elaborarea unei hărți fizice unitare a întregului Ocean Planetar!

Colaborarea cu marele cartograf austriac Heinrich Berann va duce la apariția hărților ulterioare sub egida National Geographic: lucrările pot fi consultate aici.

Bruce își va găsi sfârșitul la locul de muncă, în anul 1977. Aflat la bordul submarinului NR-1 în explorarea dorsalei atlantice din apropierea Islandei, el va suferi un atac de cord, care-i va fi fatal. Din păcate acesta a survenit cu câteva luni înaintea apariției hărții intitulate World Ocean Floor.

Harta a fost de curând oferită publicului prin intermediul Google Earth 5.0, secțiunea Oceans/Marie Tharp Historical Map. Contribuția celor doi a deschis noi perspective în geologie și oceanografie, fiind primii care au reușit „să dea la o parte” întreaga cuvertură de apă și să ne ofere 70% din relieful Terrei. O altă operă cartografică de o asemenea amploare nu se mai realizase până atunci.

Bibliografie
Kunzing, R., (2000), Mapping the Deep. The Extraordinary Story of Ocean Science, Soort of Books, London
LAMONT-DOHERTY Earth Observatory
http://www.marietharp.com/

În spatele fiecărei hărți se ascunde o poveste plină de orgolii, speranțe și frământări. Uneori aceasta marchează mai multe destine. În cazul de față vorbim despre Marie Tharp și Bruce Heezen.

Search