duminică, 1 septembrie 2024

1. Noţiuni generale, definiţia Oceanului Planetar, componente

Oceanografia este o disciplină din cadrul ŞTIINŢELOR PĂMÂNTULUI, care studiază Oceanul Planetar. Prin această noţiune (O.P.) înţelegem totalitatea mărilor şi oceanelor de pe Terra. Deseori denumită oceanologie sau ştiinţă marină, această disciplină prezintă următoarele ramuri principale:
1. Geologia marină sau oceanografia geologică
2. Oceanografie chimică
3. Oceanografie fizică
4. Biologia marină

Geologia marină reprezintă studiul fundului mării din punct de vedere geologic. Aici este inclusă şi tectonica plăcilor.
Oceanografia chimică studiază chimismul apelor marine şi interacţiunea chimică cu atmosfera.
Oceanografia fizică sau fizica marină, este focusată asupra proprietăţilor fizice ale apei: temperatură, salinitate, regimul valurilor, curenţilor etc.
Bilogia marină urmăreşte totalitatea organismelor existente în apa de mare şi modul în care acestea interacţionează între ele.

În afara acestei structuri se pot identifica şi discipline secundare, care folosesc o parte sau chiar toate ramurile principale: inginerie costieră sau oceanografică, oceanografie satelitară, meteorologie marină, arheologie marină etc. 

Abordarea sistemică a Oceanului Planetar presupune acceptarea ideii că există un singur sistem de mari dimensiuni, compartimentat în subsisteme cu o anumită organizare, structură şi funcţionare. 

Originea numelor.
Okeanos: fiul cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus şi al Gaiei.
graphos: descriere. Oceanografia: ştiinţa care descrie Oceanul Planetar.
logos: cunoaştere. Oceanologia: ştiinţa al cărui scop este cunoaşterea Oc. Pl.

Oceanul Atlantic: sau Marea lui Atlas. Numele este vechi şi neschimbat până astăzi.
Oceanul Pacific: denumire recentă dată de Magellan în martie 1521, datorită apelor liniştite întâlnite aici pe toată perioada traversării sale (Mare Pacifiquo).
Oceanul Indian: cunoscut în antichitate ca Oceanus Aetiopicus.

1845: la Societatea Regală de Geografie se încearcă validarea celor mai potrivite nume pentru oceane şi mări.

Pentru denumirile unităţilor de relief din cadrul oceanelor vezi articolul următor, semnat de G. Agapova.

Distribuţia apelor şi uscatului. În Emisfera Nordică: uscat 39 %, oceane 61%. În Emisfera Sudică: uscat 24%, oceane 76 %

OCEANELE: 
- sunt bazine de mari dimensiuni

- care despart continentele

- au fundul dezvoltat pe crustă de tip oceanic

- prezintă circulaţie de profunzime şi de suprafaţă

- au relaţii strânse cu circulaţia generală a atmosferei

- prezintă maree cu o mare varietate de amplitudini

MĂRILE MEDITERANE 
- sunt bazine cu dimensiuni mai mici

- situate între continente

- comunică cu oceanele prin strâmtori

- fundul chiuvetei este dezvoltat atât pe crustă oceanică cât şi continentală

- chiuveta prezintă o tectonică activă

- circulaţia apelor este generată de vânt sau are caracter geostrofic

Mările mediterane intercontinentale: Mediterana Arctică, Europeană, Americană, Austral-Asiatică.

Mări mediterane intracontinentale: pot fi de ingresiune (au salinităţi mici, M. Baltică) sau instalate în jgheaburi tectonice (salinităţi mari, ape calde M. Roşie, G. Persic).

Alte informaţii despre mediterane.



Componentele Mării Mediterane: 1. M. Alboran, 2. M. Balearelor, 3. M. Tireniană, 4. M. Adriatică, 5. M. Ionică, 6. M. Ligurică, 7. M. Egee, 8. M. Marmara, 9. Marea Neagră cu Marea Azov. 

Componentele Mediteranei Americane: 1. Bazinul Mexic, 2. Baz. Yukatan, 3. Baz. Cayman, 4. Baz. Columbiei, 5. Baz. Venezuelei.

MĂRILE MARGINALE 

- sunt mări deschise

- nu comunică prin strâmtori ci au deschideri largi către ocean

- cu mai multe compartimente care se alătură oceanului.

Cele mai importante fiind: M. Nordului, M. Mânecii, M. Irlandei, M. Chinei de Est, M. Bering, M. Japoniei. Lista mărilor marginale.

sâmbătă, 31 august 2024

Diagnoza formelor de relief submarine



Cea mai mare adâncime a Oceanului Planetar apare in fosa Marianelor din Oc. Pacific: 11035 m. Aceasta fosa are ~2500 km lungime fiind orientata pe directia NE-SV. Latimea medie este de 70 km, dar linga insula Guam fosa atinge latimea maxima de 338 km. Fosa s-a nascut la contactul dintre Placa Pacifica si Placa Filipine (prima subducindu-se sub cea de a doua), fenomen insotit si de aparitia insulei vulcanice Guam.
Identificarea unităţilor de relief din cadrul marginilor continentale.


Coastal plain = Cimpia costiera Continental shelf = Selful continental Continental slope = Versantul cont.
Continental rise = Glacisul continental Abyssal plain = Cimpia abisala Sea level = Nivelul marii

Harta crustei oceanice:
Topografia Mării Mediterane pe baza datelor ETOPO5
Pe versantul continental se intilnesc numeroase canioane submerse. Unele dintre acestea au dimensiuni mai mari decit cele subaeriene. Scurgerile turbiditice imprima morfodinamica acestor canioane. Unul dintre cele mai spectaculoase este canionul Monterey.
Grand Banks este localizat in sud-estul insulei Newfoundland fiind o zona foarte bogata in peste si petrol. Adincimile mici (36.5-185 m), corelate cu prezenta curentului cald al Golfului (Gulf Stream), ofera conditii optime pentru pesti si plante. Zona este cunoscuta de pescarii portughezi si basci ca importanta resursa piscicola de sute de ani. Explotarile petroliere incep din anii 1960, importante descoperiri facindu-se in anii 1979, 1981 si 1994. In acesta zona ajung multe iceberguri din Groenlanda.
Conul Gangelui extins in Golflul Bengal este rezultatul depunerilor impresionante din cadrul sistemului Gange-Brahmaputra. Rezultatul se observa cel mai bine la nivelul glacisului continental extins pe sute de mile.
La contacul a doua placi tectonice, prima prezentind crusta oceanica, iar a doua crusta continentala va rezulta un proces de subductie, insotit de prezenta unui vulcanism intens. Selfurile dezvoltate pe acest tip de margine continentala (activa) prezinta latimi mici. Fosa Chile reprezinta un bun exemplu de groapa abisala aparuta in apropierea selfului, ca urmare a subductiei Placii Nazca sub Placa Americii.
Coasta atlantica a Argentinei se caracterizeaza prin prezenta unei margini continentale de tip pasiv (Bazinul Argentinian), selful prezentind o mare extindere, incluzind Insulele Falkland. Sectorul dintre coasta Americii de Sud si Antarctica este cunoscut sub numele de Pasajul Drake, dupa numele celebrului pirat si explorator britanic.

marți, 23 aprilie 2024

Proiecte si lucrari practice (Marea Neagra)

 Termenul limita pentru incarcarea proiectelor si a temelor de LP

31 mai 2024 (grupele 105, 106, 107) 

Fiecare student isi va incarca temele aici  Veti crea un folder intitulat modelul Nume_Prenume in care se vor regasi urmatoarele documente: LP1, Lp2...proiect

Toate documentele vor fi realizate in format PDF.

Examenul va fi pe data de 4 iunie 2024 ora 18 (Amf. Valsan)

 

marți, 12 martie 2024

MN LP2 Analiza debitului Dunarii la Ceatal izmail

Sirul de date 1921-1984

 Medii lunare 1970

Jan 7080
Feb 9770
Mar 11900
Apr 12910
May 14520
Jun 14150
Jul 11640
Aug 8060
Sep 6990
Oct 4620
Nov 4410
Dec 5460      


Average 1921-1984
Jan 5941
Feb 6219
Mar 7367
Apr 8574
May 8938
Jun 8316
Jul 7122
Aug 5519
Sep 4704
Oct 4447
Nov 4996
Dec 5840

luni, 26 februarie 2024

Marea Neagră LP 1

Search